Pentru ca mai devreme am dat si o definitie a femeii...a venit sa dau cu presupusul si despre barbati, mai exact despre genul meu.
Eu nu iubesc o femeie, pentru frumusetea , ci pentru feminitatea ei...

M-as uita staruitor doar spre o femeie care nu ma zarit, preocupata doar sa fie ea insasi. As sti ca-i frumoasa si din intunericul unei sali de teatru, pentru ca nu rade strident si nici nu si-a urcat picioarele pe scaunul din fata, pentru ca nu se satura cu iubitul ei si pentru ca plange discret la replici frumoase. I-as lua urma pasilor doar daca as simti ca ma va refuza, rece si politicos, pentru ca nu-i place sa fie agatata pe strada.
Daca as vedea-o pe strada a doua oara ,as zambi de felul in care-si da parul dupa ureche si mi-as imagina ca de acolo, de langa gatul dezgolit, as incepe sa o sarut, daca mi-ar da voie bineinteles... M-as trezi dimineata cu chipul ei pe tavan, uitandu-se incruntata si dulce la altul. Mi-ar placea pentru ca merge hotarata si nu imbraca mulat , ci in alb si negru, nu e rujata si pudrata, ci doar limpede si fragila la vedere...